Suntem o generație care nu știe să iubească

V-ați întrebat vreodată cum își vor aminti oamenii, peste ani, de generația de astăzi? Avem un mod de viață diferit. Nu este la fel ca cel al bunicilor noștri care se căsătoreau la 18 ani, iar la 21 avea deja și copii. Am evoluat în multe feluri, dar în ceea ce privește dragostea… habar nu avem ce este sau ce ne dorim.

Suntem generația care crede că satisfacția de moment este iubirea. Suntem o generație care caută în permanență ceva nou și mai bun, adrenalina noilor cunoscuți, inimi noi care așteaptă la coadă să fie frânte.

Nu știm ce vrem, așa că alegem calea jocurilor. Vrem să fim ca toți ceilalți și totuși să ne remarcăm, vrem relații, dar nu serioase. Vrem să ne întâlnim sufletul pereche și, atunci când o facem, înșelăm. Vrem să fim mereu căutați. Dar ne este frică de angajament. Ne este frică de cuvântul „pentru totdeauna”. Ne este frică de cuvântul „dragoste”.

Pentru că tot ce am văzut care vine din dragoste este un divorț. Este durere, suferință și durere. Este să fii blocat cu cineva pe viață. Este claustrofob și sufocant.

Prin urmare, suntem în permanență pe fugă, în căutare, rupând inimile altora și scoțându-le pe ale noastre la licitație. Ne îndrăgostim de cei care nu ar trebui. Ne culcăm cu cei care nu ar trebui. Sărutăm străini, dorind să simțim ceva mai mult.

Dar din nou și din nou nu simțim nimic.

Și continuăm să alergăm. Fugim de greșelile din trecut. Fugim de persoana care evocă în mod suspect emoții sincere în noi. Fugim constant. Ne este frică să simțim ceva mai mult. Ne este frică să ne îndrăgostim și să experimentăm nu numai sentimente reale, ci și durere reală.

Dar aceste sentimente nu merită? Fluturii aceia din burtă, atingerea unei persoane speciale pentru tine. Trebuie să nu mai fugim de oamenii care ne pasă. Trebuie să nu mai pretindem că nu ne pasă. Trebuie să nu mai pretindem că suntem fără inimă.

Cu toții ne dorim asta.  Căldura cuiva aproape. Cineva care respiră când adormi împreună. Siguranță în brațele cuiva.

Trebuie doar să depășim frica. Teama de cădere și distrugere. Frică de respingere.

Pentru că dacă vom continua în acest tempou, vom rămâne singuri. Dacă ne tot prefacem că nu ne pasă, atunci într-o zi ne vom privi în oglindă și nu va mai fi nimeni care să ne șteargă măcar lacrimile.

Autor: radioulsufletului