Iartă și uită – ușor de zis, dar ceva mai greu de făcut.
Ca să poți ierta, trebuie să recunoști și să accepți durerea. Scoate plasturele de pe rană și las-o să respire. Acordă-ți timp să te vindeci – ai grijă de inimă în același mod în care te ocupi de vânătăi.
Pentru a ierta, trebuie să te îndepărtezi de cei care te-au rănit. Spune-ți: „Mă doare și nu este vina mea”. Pentru a ierta, trebuie să recunoști că suntem cu toții oameni și că s-ar putea să fi fost rănit pentru că și ei au un suflet rănit. Acceptă-ți propria durere, cauza ei și spune: „Te iert, dar nu voi lăsa să se întâmple din nou”.
Pentru a ierta, trebuie să te susții și să te ierți. Recunoaște că și tu ești om și greșești. Dar înveți din greșelile tale.
Iertarea este un proces în care înveți să ierți și să ai grijă de tine. Este o abilitate. Dar nimeni nu învață cum să uite.
Cu toții am auzit, chiar am spus: „Doar uită de asta”, „Lasă-l să plece”, „Uită de ce s-a întâmplat, nu mai contează”, este ușor de spus, dar nu de făcut.
Uitarea înseamnă să experimentezi acea durere incredibilă pe care ai prețuit-o atât de mult în tine, fiecare lacrimă și fiecare apel către Dumnezeu cu singura întrebare: „De ce?”
Pentru a uita, nu trebuie să privești în urmă, trebuie doar să dai toată durerea Domnului și să spuneți: „Ia-mi durerea – nu mai am nevoie de ea, nu vreau să-mi amintesc cicatricile”.
Pentru a uita, trebuie să înțelegi și să decizi că nu-ți mai permiți să fii compromis. Acum știi că poți accepta, renunța la durere și mergi înainte fără bagajul amintirilor negative.
A ierta și a uita înseamnă să te iubești suficient de mult încât să renunți la trecut și să mergi înainte.
Poți ierta și uita. Și apoi te așteaptă eliberarea. Este la doar câțiva pași distanță. Fă-i.
