Nu mai sunt femeia care a lăsat alți oameni să profite de bunătatea ei. Nu mai sunt naivă, sunt puternică!

Nu mai sunt genul de fată care face totul pentru oamenii care nu au depus ei înșiși eforturi pentru a o avea aproape. 

Nu mai sunt acea fata cum eram când eram mai tânără. Eram nevinovată. Naivă. Prea credulă. Vedeam doar tot ce-i mai bun în oameni, pentru că nu știam, încă,  de ce sunt capabili. Nu înțelegeam cu câtă nepăsare pot rupe o inimă.

Dar acum sunt mult mai experimentată. Am fost deja rănită. M-au mințit, m-au trădat. Nu mă mai pot numi optimistă pentru că am văzut cele mai întunecate părți ale oamenilor în care am avut încredere cândva.

Poate ar trebuie să-mi pară rău prin ce am trecut, dar sincer, cred că este spre bine. Zilele mele proaste m-au ajutat acum să fiu diferită, să fac lucrurile diferit. Să fiu puternică.

Gata, nu mai pot fi folosită de nimeni. Nu voi mai lăsa pe nimeni să mă trateze ca pe o rezervă. Nu îmi voi mai reduce standardele, așa cum am făcut atunci când aveam sentimente pentru cineva care nu simțea nimic pentru mine.

Nu voi mai da a treia și a patra șansă. Nu voi răspunde la mesajele cuiva dacă acesta răspunde la ale mele doar după trei zile. Nu îmi voi face programul în dependență de cineva care știe doar să amâne planurile noastre. Nu-mi voi folosi toată energia pentru a face pe cineva fericit neglijând propria mea fericire.

Nu voi mai permite altor oameni să mă folosească. Nu mă voi grăbi să ajut un prieten dacă am un program încărcat, iar o oră de muncă în plus îmi va aduce o altă noapte de nesomn. Nu voi săruta pe cineva pentru care nu simt nimic doar pentru că mi-a cumpărat o băutură.

Nu mai sunt fata care a tăcut, a continuat să meargă cu fluxul, lăsând oamenii să profite de bunătatea ei. Nu mai sunt fata care s-a gândit atât de rău la sine și atât de bine la alții.

Unii ar putea spune că nu mai sunt atât de drăguță. Poate că unii oameni mă plăceau mai mult înainte, pentru că atunci îi lăsam să se spele pe mâini. I-am lăsat să mă folosească.

Dar sunt fericit că sunt cine sunt acum, pentru că am înțeles în cele din urmă ce merit. În cele din urmă mi-am ridicat standardele la nivelul în care ar trebui să fie întotdeauna. În cele din urmă am decis că merit mai mult decât ceea ce îmi dau unii oameni – și că este în regulă să plec dacă nu mă satur.

Citește și: