Ai fost doar o lecție, pe care trebuia să o învăț

Nu ne-am mai văzut de mult de la separarea noastră. Cât timp a trecut de atunci? O săptămână? O lună? Un an? Nu îmi amintesc. Dar îmi amintesc de noi.

Îmi amintesc cum ne-am iubit și îmi amintesc cum s-a stins dragostea noastră. Îmi amintesc că s-a întâmplat luni după-amiază, când eram pe drum spre casă, și am primit brusc un mesaj de la tine prin care îți ceream să pleci.

La naiba, îmi amintesc chiar ce s-a mai întâmplat în ziua aceea, cum a fost vremea. Îmi amintesc cum am urlat, amintindu-mi promisiunile nepăsătoare pe care le-ai încălcat atât de ușor, m-am îndoit de capacitatea mea de a te face fericit și te-am justificat pentru greșelile tale. Aveam multe întrebări fără răspuns și îmi doream cu disperare să învăț să fiu din nou fericită.

Îmi amintesc multe despre noi, dar nu mai vreau să-mi mai amintesc de această durere.

Mi-am răspuns singură la întrebările cu care m-am chinuit, am exclus orice posibilitate de a crede că putem fi împreună. Am încetat să aștept o dragoste care nu s-a mai întors și am încetat să justific cicatricile pe care le-ai lăsat când ai plecat.

Nu-mi mai amintesc de acea durerea pentru că am început să merg mai departe.

Am început să trăiesc mai departe, recunoscându-mi că deși nu vreau să mai întâlnesc pe cineva ca tine, nu regret dragostea pe care am simțit-o pentru tine. Pentru că m-a făcut mai bună.

Această dragoste m-a făcut să realizez că a merge mai departe nu înseamnă a uita. A merge mai departe înseamnă să mă eliberez de emoțiile negative care odată m-au lăsat trează și mi-au consumat sufletul. A merge mai departe înseamnă că te-am perceput ca pe o experiență din care am învățat multe.

Ai devenit doar un mic memento al iertării și o experiență care îmi dă putere, o greșeală pe care a trebuit să o fac pentru a crește, a mă dezvolta și a realiza că am puterea de a mă recupera de dezamăgire și durere.

Ai fost doar o persoană temporară care mi-a predat o lecție de viață și mă bucur că te-am cunoscut.