Deci, ai cunoscut un tip nou.
Îți spui că, „nu este ca toți ceilalți”. El poate fi cu adevărat unicul tău.
Știi despre ce este vorba. Prima întâlnire e incredibilă. Un sărut amețitor la despărțire. Mesaje care îți invadează telefonul imediat ce pleci și el vrea deja să știe când te va revedea. „La naiba, deja mi-e dor de tine. Când te voi vedea din nou?”
Să spui că ești încântată, înseamnă să nu spui nimic. Și tu ai da orice să-l vezi din nou. Trec câteva zile și te duci la o a doua întâlnire cu el. Aveți atât de multe așteptări, dar ceva pare puțin diferit.
Nu mai este atât de vorbăreț. Nu pune multe întrebări pentru a menține conversația. Se uită în altă parte și, când este timpul să plece, nu se apleacă pentru un sărut și nici măcar nu își arată intenția.
În disperare, încerci să-ți dați seama ce nu merge. Treci peste întreaga întâlnire în cap și începi să ghicești. Începi să te justifici, pentru că vrei să crezi că doar te gândești prea mult la asta și ți s-a părut.
Poate a avut o zi proastă, poate că este îngrijorat de ceva. Poate că așa este de obicei, dar a fost foarte nervos la prima întâlnire.
Poate. Toate aceste „poate” îți întunecă mintea, așa că nici măcar nu poți dormi, pentru că acum câteva zile îți scria că îi este dor și nu mai poate fără tine.
Și dintr-o dată telefonul tău se aprinde: un mesaj de la el. „Îmi e dor de tine. Noapte bună”. Respiri ușurată, începi să te calmezi. La urma urmei, acest „dor de tine” schimbă cursul sentimentelor tale.
Dar totuși el te asigură că îi lipsești. Îi este dor de tine, de zâmbetul tău, de senzațiile de lângă tine. Și te uiți la ecranul telefonului și strigi: „Dacă îți este dor de mine, atunci de ce nu faci nimic?!”
Iată adevărul: nu-i lipsești cu adevărat. Altfel ar fi făcut ceva. Chiar dacă locuiți departe unul de celălalt, ar veni dacă într-adevăr i-ar fi dor de tine. Chiar dacă are multă muncă, ar găsi timp să te vadă pentru o câteva minute.
Numește orice scuză și apoi întreabă-te sincer: „ar căuta o scuză dacă ar vrea cu adevărat să te vadă”, „de ce trebuie să fii rezerva cuiva, când meriți ceva mai mult și mai bun”, „de ce accepți o astfel de atitudine”?
