De ce, plângându-ne că ne este greu să ne aplecăm, mulți nu reușesc să înceapă exerciții simple de întindere?
După o nouă vizită la magazin, uitând să cumpere ce era esențial, ne scuzăm și evităm să ne antrenăm creierul, adesea argumentând cu expresia „bătrânețea nu aduce bucurie”. Asemenea situații pot fi enumerate la nesfârșit.
Unii spun că ține de caracter: unii sunt mai leneși, alții mai puțin. Nu neagă acest lucru, dar cauza principală este mult mai profundă.
Creierul încearcă cu orice preț să economisească energie. Toate structurile sale sunt „programate” pentru acest scop. Din această cauză, creierul adoră să lenevească și face tot posibilul să ne protejeze de eforturi care consumă multă energie, fie ele fizice sau intelectuale. Și arsenalul său de trucuri este impresionant.
- Neuronii din corpul striat transformă rapid o succesiune de acțiuni în obicei, făcând astfel să ne desfășurăm majoritatea activităților „în modul automat” pentru a economisi energie.
- Există centre de control și inhibare care se activează automat doar la simpla idee de a face o activitate; a le învinge este dificil.
- Și o sistemă destul de sofisticată care sabotează intențiile noastre de a începe o viață nouă de luni înainte.
Conform cercetărilor realizate de Universitatea Stanford, atunci când o persoană își propune să slăbească, să alerge sau să facă gimnastică de luni încolo, creierul activează aceleași zone ca și când ar gândi despre o altă persoană.
Cu alte cuvinte, creierul, făcând pe nepăsătorul, pretinde că aceste intenții nu ne privesc. Astfel, când momentul potrivit sosește, de fapt nu face nimic pentru a ne stimula prin creșterea adrenalinei și cortizolului, necesare pentru a ne mobiliza la eforturi.
Însă, inițiind acest stil de viață cu consum redus de energie, creierul ne păcălește nu doar pe noi, ci și pe sine, accelerând degradarea neuronilor și îmbătrânirea întregului organism. Un paradox adevărat.
Vestea bună este că putem învinge creierul folosind chiar armele sale: sistemul de recompensă. Mai exact, stimulând producția neurotransmițătorului dopamină.
Dopamina generează sentimente de plăcere, bucurie și satisfacție, ceea ce determină creierul să o sintetizeze mai intens. Totodată, activând „butonul obișnuinței”, aceasta întărește motivația de a crește treptat activitatea fizică pentru a menține plăcerea la un nivel constant.
Mai mult, chiar și un efort minim declanșează formarea de noi neuroni, care trebuie instruiți și antrenați, astfel că creierul nu mai are timp să lenevească.
Stimularea producției de dopamină este simplă:
- O plimbare liniștită de 15 minute în parc, mai ales într-o zi însorită, crește semnificativ nivelul dopamnei. După câteva zile, dopamina va cere să extindem timpul plimbării și să începem alte activități fizice, pe care creierul nostru leneș încerca să le evite.
- Dușul contrastant are un efect similar, dublând producția de dopamină și întărind totodată pereții vaselor de sânge, un aspect important mai ales odată cu înaintarea în vârstă.
- Orice noutate este un bonus câștigător. Nu trebuie să inventăm ceva extraordinar: încercați să spălați vasele cu ochii închiși sau să mergeți prin cameră cu o carte pe cap. Esențial este să nu faceți lucrurile rutinier.
Nu uitați nici de alimentele favorabile producerii dopaminei:
- Amintim aminoacidul tirozină, prezent în legumele portocalii și verzi, semințele de dovleac și ardeiul gras de orice culoare.
- Aminoacidul betaină, bogat în sfeclă roșie.
- Antioxidantul quercetină, abundent în mere.
- Vitamina B6, găsită în portocale, spanac și fasole.
- Magnesium, prezent în exces în orice verdeață cu frunze închise la culoare.
O ceașcă de cafea de dimineață nu stimulează sinteza dopaminei, dar activează receptorii acesteia, ceea ce contează mult.
Arome precum vanilia și lavanda contribuie minunat la activarea dopaminei, oferindu-ne un motiv în plus să ne răsfățăm cu lumânări parfumate, săculeți aromatizați sau spumă de baie.
După cum vedeți, metodele de a păcăli creierul leneș și de a împiedica îmbătrânirea prematură sunt simple și accesibile. Tot ce rămâne este să vrem să le aplicăm, uitând de „bătrânețea nefericită” și încărcând cu plăcere corpul și mintea fără rezistență.
