Am renunțat la tine nu pentru că nu te mai iubeam, ci pentru că tu ai încetat să mă mai iubești

Nu sunt genul care să renunțe ușor. Știi asta bine.

Toate acele nopți pe care le-am petrecut lângă tine încercând să-ți rezolv problemele, în timp ce ale mele se îngrămădeau. Toate acele zile pe care le-am petrecut îngrijorându-mă mai mult pentru tine decât pentru mine însumi.

Și toate acele luni pe care le-am petrecut oferindu-mi totul relației, până când nu a mai rămas nimic din mine. Aceasta este o dovadă că nu renunț atât de ușor. Toate acestea sunt dovada că, atunci când fac o alegere, îi rămân fidelă.

Când îmi dau cuvântul, îl țin.

Dar nu pot fi eu unica care dă suflet relației. Nu pot fi singura căreia îi pasă de această relație, pentru că dragostea se formează și trăiește în doi. Și, sincer vorbind, am fost singură în tot acest timp.

Renunț pentru că „Noi” nu a existat. Poate chiar la început, cu mult timp în urmă, când ai încercat să te ții de cuvânt. Când erai dulce și iubitor. Când erai tot ce îmi doream. Dar acele zile au dispărut de mult.

Acele vremuri sunt acum doar amintiri îndepărtate.

Renunț pentru că merit mai mult decât să fiu într-o relație unilaterală. Merit pe cineva care să mă sărute și să-mi spună că totul va fi bine, chiar dacă amândoi știm că nu este. Merit pe cineva care mă iubește și face tot atât de mult efort ca mine.

Nu cer să renunți la viața ta pentru a mă face fericită. Nu cer să uiți de visele tale pentru a le îndeplini pe ale mele. Tot ce am cerut vreodată este să mă iubești la fel de mult cum te-am iubit pe tine. Respectă-mă. Fii acolo pentru că vrei, nu pentru că trebuie.

Dar nu ai fost niciodată așa.

Renunț pentru că nu mai este nimic în mine. Toată puterea mea s-a terminat, toată dragostea mea nu este acum decât un ecou. Și mă omoară. Nu mai există lumină în ochii mei.

Mă doare să fiu cea care pune capăt tuturor, dar cred că așa ar trebui să fie. Am păstrat relația noastră pe linia de plutire și acum o închei.

Nu renunț pentru că nu-mi pasă. Știi că nu este așa. Pentru că eram pregătită pentru orice. Și tu – pentru nimic. Doar ai stat și ai așteptat să se facă totul. M-am prefăcut de parcă nu m-ai răni.

Nu renunț pentru că nu-mi pasă. Ci pentru că ție nu-ți pasă. Nu-ți pasă dacă sunt fericită, atâta timp cât te simți bine. Nu-ți pasă ce m-a costat această relație. Când ai început să fii așa? Când ai devenit astfel?

Bărbatul de care m-am îndrăgostit a dispărut. Există doar un vampir emoțional care scurge din mine fericirea și dragostea.