Și tăcerea este un răspuns! Doar că de cele mai multe ori preferăm să nu-l auzim!

Pui o întrebare, și ca răspuns, primești doar tăcere. Situație familiară? Cum reacționezi la tăcerea celorlalți? De ce nu spui niciodată un cuvânt?

De ce tăcem?

Oare pentru că pasiunile fierb înăuntru? Furtuna de emoții? Un milion de fraze – insidioase, periculoase, crude care pot duce la ceartă?

Poate că tu, ca mine, uneori trebuie doar să fii singur cu gândurile tale. Și atunci cuvintele rostite cu voce tare par de prisos aici. La urma urmei, vocea interioară nu se oprește nici o secundă în astfel de momente.

Și totuși: de ce tăcem? Mai exact, nici măcar „noi”, ci fiecare dintre noi?

Există o mulțime de motive.

Iar primul dintre ele este dorința de a „digera” conversația. Iei o pauză pentru a te gândi la răspunsul tău. Îți aduni gândurile, pentru a nu agrava situația.

Și acum taci. Cauți cuvintele potrivite pentru a nu jigni interlocutorul și, în același timp, nu uiți de nevoile tale.

A doua este dorința de a ascunde de omolog adevăratele dorințe, sentimente și emoții.

De exemplu, să presupunem că discursul partenerului tău te-a enervat. Și atunci tu, pentru a „salva fața” ești obligat să taci. Nu te lăsa să apari. Să spun direct tot ce a fiert înăuntru. Ceea ce împiedică în suflet.

Crezi că aceasta este o idee destul de bună. O cale de ieșire dintr-o situație lipicioasă. De fapt, se dovedește exact invers!

Desigur, dacă adversarul din dispută este, de exemplu, șeful tău, atunci trebuie să te reții.

Dar această alegere joacă, din păcate, nu în favoarea ta.

Al treilea motiv este nedorința morală de a rezolva problema aici și acum. Poate că nu ești pregătit pentru consecințele care vor „cădea” dacă deschizi gura.

Sunt multe motive, iar rezultatul este unul singur – tăcerea.

Dar indiferent pe care se bazează retragerea ta în tine, revino curând! La urma urmei, uneori tăcerea ucide. Sau, cel puțin, rănește profund partenerul/interlocutorul.  Și nu avantajează pe nimeni.

În tăcere, amândoi suferă de obicei. Doar fiecare in felul lui…

Așa că să nu ne mai rănim unii pe alții. Să ne amintim că tăcerea este de aur, dar nu întotdeauna!

Citește și: