Sunt oameni care suferă din cauza propriei lor bunătăți. Cu cele mai strălucite intenții, ei dau șanse altora, îi justifică și îi întâlnesc la jumătatea drumului. Dar ca răspuns la deschidere, ei primesc devalorizare, înșelăciune și trădare.
Da, în unele cazuri se poate acorda o șansă. Dar aceasta ar trebui să fie o „acțiune” unică și justificată. Din păcate, regimul în care ai un număr nelimitat de șanse pentru toată lumea pur și simplu te subminează .
Dacă aceasta este cu adevărat o a doua șansă, atunci da, poate că merită să-ți folosești generozitatea. Tu însuți vei fi calm că nu ai fost prea crud și categoric. Dar a da nesfârșit avansuri ale bunăvoinței tale celor care nu merită, înseamnă să te expui în mod voluntar.
1. Sunt conștient de responsabilitatea mea față de mine
Responsabilitatea pentru propria mea fericire. Responsabilitatea de a mă asigura că există mai puține zone discutabile în viața mea. De ce să te expui voluntar, dând șanse celor care te-ar putea răni din nou?
2. Nu mai dau șanse dacă mă îndoiesc de o persoană
Motivele acestor îndoieli pot fi orice: persoana nu și-a schimbat comportamentul, persoana nu și-a cerut iertare în mod normal, semnalele alarmante continuă, sau doar pare că ceva nu este în regulă. Am încredere în mine. Dacă am îndoieli, nu le ignor.
3. Îmi aleg confortul și siguranța
Este inteligent și matur. Nu trebuie să răspund nimănui pentru cum îmi văd confortul și siguranța.
4. Nu trebuie să fiu amabil pentru totdeauna
Eram deja foarte bun și foarte înțelegător, îmi era frică să nu jignesc pe cineva. Dar altora nu le mai păsa de mine. În consecință, încep să mă gândesc mai mult la mine.
5. Aleg să fiu fericit
În consecință, în domeniul meu îi voi lăsa pe acei oameni în care am încredere, care îmi dau putere. Referitor la care nu trebuie să faci compromisuri constant cu tine însuți.
Te rog să reții că aici accentul nu se pune pe evitarea durerii, nu pe încercarea de a evalua și calcula comportamentul celorlalți, ci pur și simplu pe propria fericire. E timpul să alegi binele.
