De ce continuăm să suferim de dragoste neîmpărtășită

Iubirea este frumoasă atunci când este reciprocă, dar dacă nu? Oricât de mult am iubi, unii oameni pur și simplu nu sunt pregătiți și nu ne pot răspunde reciproc.

Iubirea neîmpărtășită este foarte greu de acceptat. Unii decid să se împace cu acest lucru, în timp ce alții aleg calea suferinței. De ce?

Proiectăm ceea ce vrem să fie adevărat. Termenul de proiecție este folosit în psihologie pentru a descrie modul în care tindem să vedem la o altă persoană ceea ce nu este acolo.

Proiecția, așa cum a scris și Sigmund Freud, este un mecanism de apărare psihologică, care constă în transferul adesea inconștient, o persoană atribuindu-și propriile experiențe altor oameni.

Iubim o persoană aflată la distanță, nici măcar o persoană, ci imaginea sa, creată de noi în capul nostru, fără a observa neajunsurile sale reale.

Ne place drama. Unora le place să sufere, să dorească ceva de neatins, să se străduiască pentru asta. Ei preferă durerea dragostei neîmpărtășite decât relațiile reale. Fanteziile lor devin mai importante decât realitatea. La urma urmei, nu există în ea atâta romantism pe cât îți poți imagina în cap.

Ne este frică de apropierea reală. Unii oameni aleg dragostea neîmpărtășită pentru a se proteja de cea reală. Le este teamă că vor fi răniți, așa că se rănesc singuri. Ei continuă să iubească, dar fără riscul de a fi părăsiți, pentru că totul este inițial unilateral pentru ei.

Suntem blocați în trecut. Motivul fricii de dragostea adevărată poate fi în trecutul nostru, experiențe dureroase, dezamăgiri, abuz emoțional. Poate fi un produs secundar al sensibilității noastre.

Dacă ești blocat într-o dragoste neîmpărtășită, nu-ți pierde timpul. Dacă îți dorești cu adevărat o relație, amintește-ți că nimic nu se va întâmpla până când ambii nu vor.

Nu poți iubi pentru doi, nu poți atrage și păstra o persoană cu ceva dacă nu vrea. Este dificil, dar trebuie să înțelegi de ce încă suferi pentru cineva și nu cauți o relație reală.