Când doi oameni care se iubesc devin doi străini

E ciudat cum doi oameni care s-au iubit cândva, acum devin niște străini cu amintiri comune.

Este chiar înfricoșător. Imaginează-ți doi oameni întâlnindu-se și încercând să creeze ceva împreună. Simt că există o scânteie între ei și decid că s-ar putea să merite efortul. Și încep o relație.

La început totul merge bine. Totul este atât de bine, de parcă nimic nu ar putea merge prost. Dar apoi realitatea începe brusc să se schimbe. Și nu este întotdeauna atât de dulce ca în filmele romatice.

Există și momente urâte în dragoste cu care se confruntă toate relațiile. Unii oameni nu reușesc să treacă acest test. Unii renunță din cauza dificultăților care apar.

Și când se întâmplă asta, doi oameni care se iubeau cu atâta ardoare și pasiune devin din nou străini. 

Mulți, după despărțire, încetează să se mai salute, trec pe alături, ca și când nu s-ar fi cunoscut niciodată. De parcă ar fi adevărați străini. Nu pare ciudat?

Cu mult timp înainte, acești doi oameni erau centrul universului unul pentru celălalt. Și acum se prefac că nu își recunosc deloc existența. Cum poți deveni atât de lipsit de inimă?

Uneori, viața ne obligă să ne înghițim mândria și sentimentele și să acționăm ca și cum nu am fi afectați de dificultăți și încercări. Uneori, viața poate da o astfel de lovitură, încât este prea insuportabil să spui măcar pur și simplu „Bună ziua” cuiva pe stradă.

Toți oamenii din relații încep ca străini. Și apoi ne îndrăgostim. Apoi avem ocazia să trăim multe momente fericite.

Ne permitem să fim vulnerabili cu acei oameni. Ne deschidem la toate nivelurile personale. Ne expunem pe deplin sufletul și trupul.

Ne aranjăm toată viața în jurul unei singure persoane. Și apoi ceva nu merge bine și totul se schimbă dramatic. Tot ce știam este dat peste cap.

Totul din noi ne doare, dar încercăm să ne păstrăm aparențele. Încercăm să ne prefacem că nu ne deranjează.

Și când ne intersectăm accidental pe stradă, inima începe să bată tare, iar sufletul doare. Dar păstrăm totul înăuntru. Și în loc să cedăm sentimentelor, ne prefacem că nu ne observăm reciproc. În loc să spunem „Bună ziua”, refuzăm să ne recunoaștem reciproc existența.

Unde dispare dragostea? Aceasta este o putere atât de incredibilă. Și cum poate să plece atât de ușor?

S-ar putea să încercăm să o uităm, dar nu uităm cu adevărat. Ne mințim pe noi înșine, pentru că asemenea dragoste nu pleacă nicăieri. Ea rămâne ancorată în noi pentru totdeauna. Și ne cere să o simțim. Oricât am încerca să o ignorăm.

Autor: radioulsufletului