6 prenume masculine din România care aduc mereu valuri de plângeri și drame

Cu toții avem în telefon acea persoană care, de fiecare dată când deschizi chatul cu ea, te întâmpină cu un mesaj vocal lung și un oftat adânc: „N-ai idee ce mi s-a mai întâmplat…”. Și simți instant că urmează o nouă porție de dramă.

Psihologii spun că tendința de a te plânge nu ține cont de nume sau de buletin, dar experiența de zi cu zi demonstrează altceva: există, parcă, anumite prenume iubite de acea tristețe universală. Dacă ai în jurul tău persoane cu unul dintre aceste șase nume, probabil ești deja „abonat(ă)” la povești de nemulțumire și dramatism.

1. Andrei – „Pe vremea mea era mai bine, acum totul e scump”

Andrei pare că s-a născut direct cu mentalitatea unui om de 50 de ani. Niciodată nu e mulțumit: ciorba e prea fadă, taximetriștii nu au maniere, iar chiar și cu geamul perfect închis, tot „bate vântul” în casă.

Dacă îl duci pe Andrei pe o plajă de vis din Grecia, cinci minute mai târziu va răsufla greu și va remarca: „Da, e frumos… dar miroase a apă sărată, nisipul se lipește de toate, iar soarele arde de nu mai apuci seara.” Andrei se plânge temeinic, cu aplomb și cu o doză de autoironie de parcă are dreptate în fața unui univers neînțeles.

2. Viorel – „Universul are ceva cu mine personal”

Viorel trăiește o dramă la alt nivel – el e martirul grupului. Chiar crede că semafoarele se fac roșii doar pentru el, exact când ajunge la intersecție.

Șeful nu îi vede valoarea reală, vremea în weekend se strică special pentru el, iar aparatul de cafea îi oferă mereu cu două degete de spumă mai puțin decât merită. Viorel nu doar că se plânge, dar pare să își poarte crucea cu fruntea sus, așteptând compasiune de la toate ființele din jur.

3. Răzvan – „Sunt epuizat, deși n-am făcut nimic încă”

Răzvan e victima epocii moderne și a serviciilor imperfecte. Se obosește de viață încă de la primele ore. La zece dimineața e deja „ars”, pentru că la cafeneaua de vizavi s-a terminat laptele cu aromă de banană, iar curierul a întârziat cinci minute peste termen.

Când îl asculți pe Răzvan, ți se pare că, în lumea lui, normalitatea ar fi ca toți ceilalți să îi faciliteze nevoile. Orice nimic, de la un telefon prea gălăgios, la o ploaie de luni, devine motiv de postare lungă despre „prăbușirea minții”.

4. Eugen – Estetul melancoliei profunde

Eugen suferă cu stil. Nu e vorba de o simplă exasperare masculină — ci are o finețe sufletească ieșită din comun. Poate vorbi patruzeci de minute cu patos despre cât de agitată și săracă spiritual a ajuns lumea, gesticulând teatral cu un pahar în mână, privind ploaia la geam.

În plângerile sale găsești pauze dramatice și o ușoară superioritate față de „mulțimea grăbită”. Pentru Eugen, să te plângi nu e o problemă, ci un mod subtil de a se distinge de mediocritate și de a-și pune unicitatea în valoare.

5. Ionuț – Magnetul pentru mici ghinioane

La Ionuț mereu se întâmplă să se strice, să curgă sau să cadă ceva. Dacă există un singur lift defect în tot blocul, sigur acolo rămâne blocat. Dacă de pe acoperiș cade o bucată de gheață, traiectoria va duce, fără greș, pe capota mașinii lui.

Ionuț nu ridică vocea, nu face scandal. Doar dă din cap resemnat și rostește cu amărăciunea care l-a consacrat: „Ce să zic, nici nu mă mir…”. Oricât ai încerca să îl convingi că nu e chiar atât de grav, viața vine constant cu încurcături absurde doar pentru el.

6. Ovidiu – Regele problemelor absurde

Ovidiu e generatorul de povești de necrezut. Nu are parte de necazuri obișnuite. Dacă întârzie, nu e din cauza traficului, ci pentru că a primit, din greșeală, o căsuță pentru hamster în loc de prânz, iar vecinul a plecat cu cheile lui.

Ovidiu își varsă necazurile cu forța unui uragan și, când începi să râzi de absurditatea situației, chiar se supără: „Ție ți-e amuzant, dar eu așa trăiesc zilnic!”

Recunoști pe cineva dintre aceștia? Ce să faci dacă ai un veșnic nemulțumit prin preajmă?

Fiecare dintre noi are tendința să se plângă din când în când. Dacă ai lângă tine un Andrei sau un Răzvan, nu îi judeca prea aspru. La urma urmei, cineva trebuie să ne reamintească mereu că lumea e departe de a fi perfectă!

Citește și: